Faimoasa familie de circari, Zborski

Am revenit. Nici prin minte nu mi-a dat vreodată că Nikita va avea un moment în care nu-l va mai interesa arena. Că sabia lui, lucioasă, albă, tăioasă, va sta într-un colţ până când praful se va aşterne mătuind subţiriea lamei. A revenit? Poate că este din nou îndrăgostit. L-am privit, l-am întrebat, am obosit să aşteptăm răspuns. Chiar şi Anna a rămas la un moment dat fără întrebări. El, fără răspunsuri. Sau prea filosofice… Ne-am reunit pur şi simplu, după o despărţire pe care Nikita a ales-o, a încercat-o şi a dus-o până la sfârşit. Poate că ciuful acela negru care i-a crescut spre tîmple şi privirea de cîine hăituit la lumina lunii i-a prins bine. I-a revenit strălucirea aceea de înger tomnatic, veşnic neîncrezător şi totuşi atât de visător. În fond, nu poţi şti niciodată ce comoară se ascunde sub pernă, până nu reuşeşti să adormi bestia.

January 26th, 2009
Categories: Uncategorized . Author: katya . Comments: No Comments

La fel ca si sportivii noi circarii avem multe superstitii care le invatam de la parintii sau colegii nostri si pe care le trimite mai departe la randul nostru.

• In timpul unei parade de strada nu te uita niciodata inapoi
• Nu sta pe marginea ringului de circ cu fata spre public
• Nu fluiera backstage
• Penele de paun aduc ghinion
• Accidentele vin cate 3 deodata, niciodata unul singur
• Elefantii trebuie sa aiba tot timpul trompa in sus cand apar in poze
• Parul de pe coada unui elefant adce noroc (exista chiar amulete facute din par de elefant)

October 25th, 2008
Categories: circ, viata de circ . Author: dima . Comments: 3 Comments

Viata de circ nu este asa de lipista de probleme cum multa lume crede. Un circar lucreaza 11-12 ore pe zi pentru asi imbunatati show-ul si se pregateste tot timpul pentru urmatoare reprezentatie incercand sa aduca ceva nou in numarul respectiv. Vacante putine sau chiar inexistente si multe, multe luni de munca.

O zi obisnuita incepe prin a pregati obiectele, in cazul meu si al surorii mele, substante inflamabile si elementele de siguranta. Tot timpul trebuie sa ne asistam unul pe celalalt in timpul unui exercitiu pentru ca chiar daca totul este controlat, accidente se intimpla. Trebuie sa avem grija unul de celalalt ca sa nu se intimple o catastrofa. Urmeaza o pauza de cafea unde mai povestim una alta cu colegii nostri sau ajutam la hranirea animalelor. Sunt destul de multe si incercam si noi sa dam o mana de ajutor.

Urmeaza pregatirea, repetam la nesfarsit 2-3 miscari si exercitii pana le facem perfect. Este imporatant ca totul sa fie bine facut si sa nu existe loc pentru greseli in anumite cazur aceste greseli pot fi fatale.

Datorita volumului de munca rar avem timp si energia necesara sa interactionam cu alte persoane din afara circului. Nu ne ajuta deloc nici faptul ca la 2-3 luni ne mutam in alta locatie. De aceea comunitatea de circ este una foarte inchisa si rar unii dintre noi au contact cu lumea exterioara mai mult decat la un nivel superficial.

Copiii sunt de multe ori educati de parinti si ajung destul de greu la scoala. Am invatat sa ne descurcam singuri. Aproape se poate spune ca suntem o mare familie. Facem sarbatoriile si aniversariile impreuna au existat chiar si nunti pe care le-am facut in arena circului. Incercam sa ne toleram unii pe altii si sa ne intelegem cat de bine posibil. Conflictele sporadice apar ca in orice comunitate si deobicei sunt de ordin profesional dar nu de putine ori au fost si conflicte sentimentale.

Cu toate acestea de fiecare data cand suntem pe drum si ne mutam spre alta locatie exista un spirit de bucurie si veselie printre membri circului care majoritatea au background-uri diferite. Sentiment care nu se compara cu nimic altceva in lume. Bucuria vietii si ritmul non stop de a vedea locuri noi si a bucura oamenii, faca ca vaiata de circ sa fie totusi o experienta unica.

October 25th, 2008
Categories: viata de circ . Author: dima . Comments: No Comments

Din pacate mult timp nu am mai avut posibilitatea de a scrie pe acest blog.Ne cerem scuze pentru cei care ne vizitau.

Incepand de astazi incercam sa revenim cu povestile noastre personale din viata de zi cu zi a circarului.

October 25th, 2008
Categories: circ . Author: dima . Comments: No Comments

Ca oameni de circ nu putem decat sa ne bucuram foarte mult cand astfel de evenimente sunt organizate si in Romania.

Au venit la noi acrobati din din Italia, Rusia, Germania, Ungaria şi Români. Eu am fost sa revad o veche cunostinta Joulia, dresoare de animale. Ea a fost in Bucuresti cu circul Busch-Roland in parcul Izvor.

A fost un spectacol foarte bine organizat si care a antrenat foarte mult publicul. Mi-a placut sa vad ca pe langa multele familii cu copii erau si tineri care au venit sa-i vada pe acesti magnifici artisti.

Imaginile vorbesc de la sine:

July 3rd, 2008
Categories: circ, festival . Author: dima . Comments: No Comments

Despre soarta “anioamenilor” de circ

Cred intr-adevar ca in cazul animalelor de la circ putem vorbi despre soarta. Ca sa le poti dresa trebuie sa le iubesti. Ca sa le iubesti trebuie sa le ingrijesti. Ca sa te iubeasca trebuie sa nu fie animale de prada. Daca sunt animale de prada trebuie sa te respecte. Ca sa te respecte trebuie sa ai incredere in tine si nu in ele.
Animalele de circ fac lucruri incredibile, exact ca si oamenii de circ. Din punctul meu de vedere, deosebirile sunt mici. Oamenii de circ, ca si animalele de circ, fac ceea ce fac cam din aceleasi motive. Si ele, si noi, avem nevoie de dresaj. Si ele ca si noi suntem privati de asa-zisa libertate. Zic asa-zisa, pentru ca, daca oamenii si animalele ar face tot timpul ceva ce le place sau ce a intrat in natura lor prin obisnuinta, nu ar mai avea timp si nici nu ar mai simti nevoia sa se gandeasca la libertate.
Animalele de circ sunt intr-un fel alese sau predestinate sa faca munca de circ. In cazul lor nu exista nici un fel de alegere. Selectia se face strict natural. Toate animalele ce le putem vedea pe scenele lumii au trecut de acesta selectie. Au dovedit ca au acele calitati speciale sau acele necalitati animale.
Bla, bla, bla…..Subiectul in sine ma seaca. Sa vorbesc despre animalele de la circ si despre soarta lor, sa vorbesc eu, un om de circ, despre aceste lucruri, e ca si cum m-as intreba de ce inghit sabii.
Uite de aia!
Unimalele de la circ sunt cele mai uman tratate animale din cate animale exista si vor exista. Relatia dintre ele si oameni nu are nici o legatura cu relatia dintre animal si om asa cum ar crede multi. Ele sunt umanizate iar oamenii sunt animalizati.
Idee preconceputa ca animalele de circ tanjesc dupa libertate as vrea s-o elucidam, ba chiar s-o eradicam.
Animalele de la circ nu tanjesc dupa libertate.
Animalele de la circ nu pot face ceea ce fac decat daca o fac de pui. De mici! Ca si oamenii de circ! Deci asta este realitatea si libertatea lor. Circul!

Ca uneori oamenii trag de animale sa dea mai mult decat pot, ca uneori animalele trag de oameni sa dea mai mult decat pot, e un compromis ce trebuie facut. Circul e o competitie, vrei nu vrei.
Spectatorii sunt de fapt cei cruzi. Ganditi-va!
Vor mereu mai mult.
Riscul trebuie sa fie mereu mai mare.
Imaginati-va circul de acum 100 de ani. Cum vi s-ar parea in 2008?!
Acum 100 de ani, stabunicul meu inghitea o custura amarata!
In 2008, eu, stanepotul, inghit pana la 10 sabii de-o data.
De ce? Foarte simplu! Pentru spectatori!
Credeti ca animalele nu simt spectatorii asa cum o facem noi oamenii? Va inselati! Animalele simt publicul si vor ca acesta sa fie in delir.
Oamenii de circ si animalele de circ se simt cu adevarat liberi atunci cand publicul e in delir. Stitii ce sunt acele momente pentru noi? Sunt adevarate fracturi in timp. Ca si cum timpul ar fi doua fire incarcate cu aceasi energie. Ca doi magnetzi pe care vrei sa-i lipesti minus cu minus sau plus cu plus.
Si stiti de ce vrem noi asta, de ce vrem acel delir al publicului?
Pentru ca in acele momente timpul care se opreste face ca noi sa intinerim. Doar asa ne putem explica disparitia oricarei dureri fizice. Adrenalina noastra nu ne-o mai luam de mult din ceea ce facem, ne-o luam doar din delirul publicului. Doar el ne da masura evolutiei noastre. Publicul!

Pentru mine evenimetele sunt cauze ce devin efecte si efecte ce devin cauze pentru ceea ce urmeaza.
Viata animalelor de la circ este acelasi lucru. Noi oamenii de circ, ne-am nascut cu acel atavism prin care intelegem ca noi nu mai decidem de mult daca se poate face altfel. Pentru mine a face este egal cu a respira. Nu ma mai intreb de mult de ce o fac. O fac pentru ca ma tine in viatza si pentru ca asta e viatza mea. Nu-mi pasa care e realitatea. O fac daca vreti pentru intiparirea imaginii mele pe retina bunicului meu muribund.
Sunt convins ca si animalele au motivele lor similare!

Soarta animalelor de circ ca si a oamenilor de circ, este ceea ce trebuie sa fie.
E perfecta in felul ei!
Noi stim ca si accidentele fac parte din aceasta perfectiune!

April 16th, 2008
Categories: circ . Author: nikita . Comments: No Comments

Am revenit. Acum sîntem bine, dar am trecut prin oareşce spaime cu Nikita care, în plin turneu în Canton, (sud-estul Chinei), ne-a făcut o surpriză… A făcut baritai infecţia în gît. Aşa că, în loc de spectacol, am luat calea spitalului de stat.

Există totuşi şi o parte amuzantă. Dincolo de faptul că acum ia o sacoşă de medicamente, pe care nu ştim să le numim, căci arată toate la fel, prafuri kaki în diverse pungi şi punguţe, şi de faptul că toate indicaţiile despre doze sînt în chineză şi ne-a luat ceva vreme pînă să ne lămurim, a fost extrem de amuzant să încercăm să explicăm medicilor chinezi de unde bănuim noi că a apărut infecţia cu pricina.

O mică buclă în povestire: Nikita e extrem de meticulos, deşi mereu parcă pe grabă, sămînţă de scandal şi pasional mai ceva ca naţia italiană laolaltă. Aşa că din această combinaţie între meticulozitate şi îndeletnicirea noastră în care nu merge să uiţi sau să greşeşti, Nikita

Read more…

April 1st, 2008
Categories: familia . Author: katya . Comments: 7 Comments

Acesta este un eveniment important pentru lumea circului internațional și am ținut morțiș să menționăm acest eveniment și pe siteul nostru.

În acest an se va organiză a 22 doua ediție a festivalului în orașul ALKMAAR la doar 35 km de Amsterdam. Festivalul va avea loc între 9 -12 Mai.

Pe adresa festivalului puteți găsi mai multe informații: http://festival.akrobatiek.nl .

Dacă sunteți în Olanda și aveți timp, merită să mergeți fără îndoială.

March 26th, 2008
Categories: circ, festival . Author: dima . Comments: No Comments

Credeți că mi-a fost ușor? Cu trei copii zvăpăiați și deosebit de talentați? Nu, nu mi-a fost ușor! N-am avut copilărie, a trebuit să le-o ocrotesc pe-a fraților mei. N-am avut adolescență, m-am trezit deja matură. Dar nu m-am plaâns niciodată! Puțini sunt cei care știu ce se ascunde în spatele imensului cort colorat! O viață în permanență pe drumuri, în rulote colorate azi într-un oraș, săptămâna viitoare într-altul. Uite așa am străbătut mări și țări. Copiii sunt copii! Au nevoie de dragoste! Și au avut!

Pe Dima, eu l-am învățat tot ce știe, de mic a fost atras de foc ca și mine.  Trebuia să fiu permanent atentă cu el să nu-și dea foc. Chiar și noaptea se furișa în spatele rulotei și de câteva ori abia am reușit să salvez rulota.

Gemenii l-au moștenit pe bunicul Serghei: erau obsedați de săbii, nici nu știu unde intrau în gâturile lor așa de mici. Greu reușeam să-i deșcleștez, tot timpul se certau, tot timpul se încăierau. Năbădaiosul de Nikita susținea sus și tare că el e mai mare și că lui i se cuvine de drept sabia bunicului. Katya nu se lasă nici ea mai prejos, erau gemeni li se cuvenea amândurora, și de aici să te ții… Pe deasupra Katya moștenise de la mama dragostea pentru cățărat. Parcă era o pisică, așa de rapid se urca în toți copacii, garduri, chiar și stâlpi de telegraf. Era mai greu s-o conving să coboare.

Dar era frumos. După reprezentație cădeam frânți de oboseală, de multe ori nemâncați, dar eram fericiți și liberi.

March 20th, 2008
Categories: familia . Author: anna . Comments: 4 Comments

Telefonie mobilă, clonare, wireless, internet, telecomenzi, plastic și circuite, poluare, campanii antifumat, centuri de siguranță, antrax, asigurări de viatza și bunuri, credite, 8 ore de munca. Cat mai puțin risc la prima vedere!

Suntem printre ultimii circari ai planetei. Ma întreb ce mi-ar plăcea mai mult, sa intrăm în istorie printre cei din urmă circari sau să mergem o dată cu ea?!
Ințial circul a fost prima formă de SF, acum SF-ul nu mai include circul, doar circuitele! Circul devine ușor-ușor o fărîmă din amintirile viitorilor bunici.
Riscul devine ușor-ușor un cip în subconștient dar deloc conștient.
Mă întreb uneori de ce am ales Riscul și-mi răspund că e mult mai riscant să aflu răspunsul!
Îmi amintesc de bunicul, mereu îmi amintesc de el! De dimineața de toamna, cu roua căzută pe tufele de troscot din fața casei, cu ceața aburindă ce-i învăluia chipul. Respira greu. Era căzut pe spate cu mâinile întinse deasupra capului. Coastele îi mijeau de sub cămașa albă din care ieșeau mici furnale roșii aburinde. Petele de sânge cald, cu miros sălciu, erau micile furnale ce-și scuipau aburul în vălătuci cilindrici, așa cum îl puneam câte o dată să-mi facă cercuri din fumul țigării sale, așa-i ieșeau vălătucii din petele de sânge! Odată cu respirația! Aveam 8 ani! M-am aplecat desupra lui, semăna cu un Crist crucificat cu fața la cruce. Era un Crist gigant crucificat pe o cruce lilipută. Mă privea cu primii ochi umezi ce-i văzusem vreo dată pe chipul său. Nu putea zice nimic, rând pe rând îi aluneca câte o lacrimâ pe o parte și alta a obrajilor. Eram cumva față în față, dar cu susul în jos. Am fost ultima sa imagine. Vedem cum mi se întipărea chipul pe retina sa. Vălătucii de abur nu mai pâlpâiau, lamcrimile i se secaserâ, tot ce-mi doream în momentul acela era să-i tot curgă lacrimi și să mă vadă nu ca pe o poză, să mă vadă și iar să mă vadă. Chipul meu îi cresta ușor-ușor retina, forma un soi de sanț uscat, semăna cu o monedă verde-cenușie gravatș ușor. Atunci am realizat prima dată că sunt cumva gravat între iluzie și realitate. Nu mi-am putut stoarce nici măcar o lacrimă. Ale lui erau și ale mele.
De fiecare dată când am o reprezentație în aer liber îmi văd chipul gravat în ochii săi, ca două găuri în cer.
Pentru mine SF-ul nu există și nu va exista nici o dată. NU vreau să-mi imaginez nimic ce nu mai are miros.
Pentru mine Riscul are mirosul vălătucilor aburizi din petele de sânge de pe cămașa bunicului meu.

March 19th, 2008
Categories: circ, familia . Author: nikita . Comments: 4 Comments