Ano Domini 2008!
Telefonie mobilă, clonare, wireless, internet, telecomenzi, plastic și circuite, poluare, campanii antifumat, centuri de siguranță, antrax, asigurări de viatza și bunuri, credite, 8 ore de munca. Cat mai puțin risc la prima vedere!
Suntem printre ultimii circari ai planetei. Ma întreb ce mi-ar plăcea mai mult, sa intrăm în istorie printre cei din urmă circari sau să mergem o dată cu ea?!
Ințial circul a fost prima formă de SF, acum SF-ul nu mai include circul, doar circuitele! Circul devine ușor-ușor o fărîmă din amintirile viitorilor bunici.
Riscul devine ușor-ușor un cip în subconștient dar deloc conștient.
Mă întreb uneori de ce am ales Riscul și-mi răspund că e mult mai riscant să aflu răspunsul!
Îmi amintesc de bunicul, mereu îmi amintesc de el! De dimineața de toamna, cu roua căzută pe tufele de troscot din fața casei, cu ceața aburindă ce-i învăluia chipul. Respira greu. Era căzut pe spate cu mâinile întinse deasupra capului. Coastele îi mijeau de sub cămașa albă din care ieșeau mici furnale roșii aburinde. Petele de sânge cald, cu miros sălciu, erau micile furnale ce-și scuipau aburul în vălătuci cilindrici, așa cum îl puneam câte o dată să-mi facă cercuri din fumul țigării sale, așa-i ieșeau vălătucii din petele de sânge! Odată cu respirația! Aveam 8 ani! M-am aplecat desupra lui, semăna cu un Crist crucificat cu fața la cruce. Era un Crist gigant crucificat pe o cruce lilipută. Mă privea cu primii ochi umezi ce-i văzusem vreo dată pe chipul său. Nu putea zice nimic, rând pe rând îi aluneca câte o lacrimâ pe o parte și alta a obrajilor. Eram cumva față în față, dar cu susul în jos. Am fost ultima sa imagine. Vedem cum mi se întipărea chipul pe retina sa. Vălătucii de abur nu mai pâlpâiau, lamcrimile i se secaserâ, tot ce-mi doream în momentul acela era să-i tot curgă lacrimi și să mă vadă nu ca pe o poză, să mă vadă și iar să mă vadă. Chipul meu îi cresta ușor-ușor retina, forma un soi de sanț uscat, semăna cu o monedă verde-cenușie gravatș ușor. Atunci am realizat prima dată că sunt cumva gravat între iluzie și realitate. Nu mi-am putut stoarce nici măcar o lacrimă. Ale lui erau și ale mele.
De fiecare dată când am o reprezentație în aer liber îmi văd chipul gravat în ochii săi, ca două găuri în cer.
Pentru mine SF-ul nu există și nu va exista nici o dată. NU vreau să-mi imaginez nimic ce nu mai are miros.
Pentru mine Riscul are mirosul vălătucilor aburizi din petele de sânge de pe cămașa bunicului meu.
If you found this page useful, consider linking to it.
Simply copy and paste the code below into your web site (Ctrl+C to copy)
It will look like this: Ano Domini 2008!
March 19th, 2008 at 2:47 pm
si totusi in ano domini 2008 voi aveti blog, si puteti sa ne spuneti. pana acum toti am vazut “circul”, cu gura cascata, cu ochii mari, dar puteti sa si transmiteti “circul”.
mai scrieti, scrieti cat mai mult!
March 19th, 2008 at 4:00 pm
Ce facem noi cu acest blog, e un fel de a dezvalui ceea ce se ascunde in spatele unei asa zise iluzii. Unii isi fac blog din dorintza de a fii la moda, la noi e o dorintza de a salva aparentzele, misterul daca vrei.
Lumea vb despre adevar, noi vb despre iluzia lui. NU suntem scamatori, e insa paradoxal ca de fapt asa suntem vazutzi. Niste scamatori.
Cum cu o floare nu se face primavara, tot asa suntem si noi constienti ca suntem pe cale de disparitie. Nu vrem sa schimbam nimic, noi credem in acceptare. NU vrem sa realizam evidentza. E ceva genetic, sau poate e doar o trauma. Ma intreb daca nu cumva traumele sunt mai reale si mai normale decat lipsa lor.
Pt mine trauma a devenit realitatea mea, a schimbat tot ce as fi putut fi in lipsa ei, dar cum lipsa ei nu exista, e clar ca trebuie sa accept acest dar.
Circul e o evadare. E decriptarea unui miros ce-ti aduce aminte de copilarie. E suprarealism! Am invatzat sa plangem cand ar fi trebuit sa radem si invers. Asta e suprarealismul! Asta e circul! E un atidot la ceea ce credem despre realitate. Realitatea noastra e ca un animal feroce nu ataca niciodata on om care in acel moment este capabil sa accepte. Gandeste-te putin la asta. Incearca sa-ti amintesti despre astfel de exemple vazute prin filme sau documentare. O sa te izbeasca.
March 19th, 2008 at 4:30 pm
da, la asta ma si gandeam si mi s-a parut fabulos ca scrieti blogul asta.
la asta ma si gandeam cand am scris asta http://mirun.weblog.ro/2008-03-19/318710/cafea-inchinata-circului.html si e departe de mine gandul de a va vedea ca scamatori.
March 20th, 2008 at 5:29 pm
orice realitate are si partea ei de minciuna, de scamatorie. dar, de cele mai multe ori, daca te lasi furat de val, risti sa nu mai faci distinctia. poate ca noi avem pur si simplu norocul de a trai momentul atunci si acolo pentru ca meseria aceasta nu ne permite decit o greseala.
June 21st, 2010 at 12:29 am
Perfect write-up, I’m a huge believer in commenting on blogs and forums to assist the webpage authors realize that they have added some thing of value to your internet!