Cind la bal, cind la spital
Am revenit. Acum sîntem bine, dar am trecut prin oareşce spaime cu Nikita care, în plin turneu în Canton, (sud-estul Chinei), ne-a făcut o surpriză… A făcut baritai infecţia în gît. Aşa că, în loc de spectacol, am luat calea spitalului de stat.
Există totuşi şi o parte amuzantă. Dincolo de faptul că acum ia o sacoşă de medicamente, pe care nu ştim să le numim, căci arată toate la fel, prafuri kaki în diverse pungi şi punguţe, şi de faptul că toate indicaţiile despre doze sînt în chineză şi ne-a luat ceva vreme pînă să ne lămurim, a fost extrem de amuzant să încercăm să explicăm medicilor chinezi de unde bănuim noi că a apărut infecţia cu pricina.
O mică buclă în povestire: Nikita e extrem de meticulos, deşi mereu parcă pe grabă, sămînţă de scandal şi pasional mai ceva ca naţia italiană laolaltă. Aşa că din această combinaţie între meticulozitate şi îndeletnicirea noastră în care nu merge să uiţi sau să greşeşti, Nikita
s-a prezentat pe scenă cam în fugă. El zice că şi-a dezinfectat şi verificat sabia, dar eu ştiu ce îi poate lui pielea… Mai ales că ne-am cam prins cu toţii (Anna prima, că deh…) pe unde i-au umblat lui picioarele înainte de spectacol… De cîteva zile îşi tot face ochi dulci cu o chinezoaică venită din Beijing.
Revenind la spital.
Micii chinezi galbeni în hălăţele albe şi scurtuţe s-au foit în jurul nostru preţ de două ceasuri pînă cînd s-au lămurit cu ce ne ocupăm noi. Am depăşit şi momentul de tensiune în care eu, în disperare de cauză, m-am repezit să scot sabia ca să le fac o demonstraţie. M-au cam secerat de pe picioare. Nu cu lovituri de kung fu, ci în cel mai bătrîneşte mod, cu două carabe după ceafă. Pînă să mă dumiresc, eram lăţită pe o latură de pat.
În fine, cum nici România nu e chiar de colo pentru prietenii noştri de pe partea ailaltă a globului, pînă a doua zi, am găsit un traducător. Omuleţul avea stand în Europa, aia a noastră, nu aia cu uniunea, aşa că rupea binişor pe română şi extrem de vioi pe limba lui.
După cîteva investigaţii, Nikita a fost diagnosticat. Infecţie în gît. La externare, am fost aliniaţi la o coadă, pe undeva pe la subsolul spitalului. Printr-un ghişeu minuscul, pacienţilor li se dădeau medicamentele naturiste în punguţe de hîrtie maro conform reţetei primite.
Acum am revenit, din păcate am ratat ultimul spectacol.Nikita rînjeşte demn şi cam galben de sub kilogramele de prafuri kaki, dar cred că încă mai savurează în taină oareşce amintiri fierbinţi cu gălbioara lui exotică. Culmea e că a reţinut şi cum o cheamă!
If you found this page useful, consider linking to it.
Simply copy and paste the code below into your web site (Ctrl+C to copy)
It will look like this: Cind la bal, cind la spital
April 9th, 2008 at 12:10 am
Doamne Dumnezeule, n-am citit demult ceva mai frumos….Mulţumesc lui “mirunescu” care m-a (ne-a) îndrumat.
April 9th, 2008 at 6:15 am
Multumim de trecere. Ne-am tot propus sa postam si poze… Uneori ele nu mai au nevoie de cuvinte…
April 16th, 2008 at 6:52 am
cam tot asa, plecat cu sorcova de’acasa (dar de tot, si nu ma plimb) sunt si eu. da’ scrieti bestial, jos palaria, a fost o bucurie sa citesc… si’am citit tot, cap-coada, pacat ca nu’i mai mult. hai ca va pun in blogroll. o fi treaba la circ, nu zic - da’ nu abandonati proiectul, ca’i pacat.
April 16th, 2008 at 9:30 am
multumim pentru blogroll. nu am abandonat, dar uneori e greu sa sari dintr-un lucru intr-altul… din cind in cind, ne mai tragem sufletul.
May 12th, 2008 at 8:50 pm
gata? a murit proiectul?
May 16th, 2008 at 1:41 pm
In nici un caz doar ca am avut o serie de probleme si din pacate timpul nu ne-a permis sa mai scriem asa de mult promitem sa revenim in forta in cel mai scurt timp
June 19th, 2008 at 12:32 pm
Ma bucur sa aud ca sunteti ok. Pregatiti ceva pentru saptamana circului?